Povestea lui
Ionel și Vasilică începe și se reia o dată la 2 ani sau din septembrie când
începe ”munca grea”.
La moment Ionel este semi-angajat și
semi-lucrător. Îi place să privească prin hârtii, să mai dea indicații și să
istorisească ceea ce se întâmplă în ”grădina” Poloniei și Ucrainei. Cea din
urmă trăsătură profesionistă nu i se dă cam la cel mai înalt nivel, astfel am
aflat de la Ionel că ex-prim-ministrul Ucrainei a ieșit din închisoare și a
jucat pentru țara sa împotriva englezilor, Iulia și Anatolie au un prenume
foarte asemănător în viziunea lui Ionel.
Vasilică slujește
statul. Vasilică este fața statului. Vasilică îi alungă de la adunări pe cei cu
microfonul în mână. Istorisește și el câte ceva din ”grădina” Poloniei și
Ucrainei. Ce-i drept poți să adormi când o face, dar nu e mare problemă pentru
Vasilică. La postul pe care îl deține decizii nu se iau ci se execută așa că el
nu trebuie să gândească.
Acest tandem de
”aur” al Schinoasei are viitor, cel puțin dacă vor continua pe aceeași lungime
de undă: ”în timp ce unii își rup gâtul și visează să fie în locul lor și să
dea dovadă de un profesionalism în toată puterea cuvântului, Ionel și Vasilică
stau bine mersi în fotoliile lor și își întăresc pozițiile, pentru ca nu Doamne
Ferește cineva să le ia tronul.”
Ei știu : dacă
pierd stupul, miere singuri nu vor produce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu