Poate cu Ucraina marcăm în 2012

Naționala a fost umilită vinerea trecută în primul meci din preliminarii. 0-5 e prea mult, deși puteau fi și mai multe. Urmărind meciul din tribune mi s-a creat impresia din primele 5 minute că Moldova nu vrea să aibă șanse în astfel de meciuri cu adversari de calibru mondial.

Chiar dacă selecția și primul 11 creează impresia de neprofesionalism a lui Ion Caras, mă întreb de ce jucătorii convocați nu decid să facă pasul înainte și să nu încerce acele 4-5 pase consecutive după care urmează dezastrul.

De ce nu încercăm să ne reprofilăm, cu toate că îmi este greu la moment să încadrez echipa națională în jocul defensiv, ofensiv, etc.

Poate ne reprofilăm într-un joc cu multe alunecări periculoase la picioarele adversarilor, poate încercăm să șutăm de la 35 de metri pe poartă, poate încercăm să tragem de timp din minutul 1, sau poate pur și simplu ne apucăm să jucăm fotbal exemplar cum scrie ”manualul de fotbal”.  Un joc simplu cu pase precise.

E clar că Anglia nici nu avea cum să nu obțină cele 3 puncte, dar 0-5? Cel mai slab rezultat de pe teren propriu din toată istoria.

După mine cel mai bun om la meciul cu Anglia a fost Patraș. A trimis 2 șuturi: primul periculos la vinclu dar peste transversală, iar cel de-al doilea destul de slab. Simion Bulgaru a făcut un meci foarte slab greșind la primele 2 goluri.

În meciul cu Polonia, mi-a plăcut cum a jucat Suvorov și Racu. Chiar dacă am pierdut cu 0-2, am avut ocazii bune de a marca. Picușciac, inexistent în meciul cu Anglia a putut înscrie primul gol pentru tricolori în 2012, însă s-a ”încordat” prea tare și mingea nu a găsit plasa. Nu știu ce caută Covalciuc la națională, personal cred că mai slab jucător ca el la mijloc nu există în tot lotul.

Nu rămân decât cu speranțe, pentru meciul din octombrie cu Ucraina de acasă, dar și aici există un pericol de peste un 0-2, dacă facem concluzii cu meciul făcut de ucraineni pe Wembley, unde au condus cu 1-0 până în minutul 87.

Dacă suntem umiliți și cu Ucraina, va fi oare demis Caras?