Pe urmele lui Albot și Dubarenco...

Te-am lăsat în voia soartei micul meu amic virtual și de aceea astăzi după ce am privit mai multe chestii inutile pe net, mi-a venit pofta să scriu.

Să-ți reamintesc că nu am uitat de tine ci doar nu te-am închis pînă la urmă, că viața continuă chiar dacă de cîteva săptămîni o parte din ceea ce sunt numai există...
Totuși viața nu ar fi la fel fără cele care au fost ... și cele care urmează. Astăzi am apărut și eu la ”sticlă”. Deși cam speriat, șifonat chiar pe alocuri, am reușit să
surprind mai multă lume care mi-a dat de știre imediat ce am dispărut în ”nebunia” fanilor de la Gruppo Chișinău. Duminică mă așteaptă o nouă provocare. Una care va dura
3 luni. Un turneu de tenis în care uiți de tot și de toate. Ești doar tu, paleta, mingea și multă transpirație. Țin să-i mulțumesc lui Mihai Burciu și Nataliei Brebu pentru
organizare și pentru că mi-au ocupat toate duminicile pînă în mai.

... și da: să nu crezi că uit de tine! Chiar dacă uneori lenea domină dorința sunt cu gîndul la tine și cel mai probabil nu te voi închide vreodată...