Campionate Mondiale

vineri, 29 iulie 2016

6500 de km, 5 țări, 3000 de poze în aventura vieții (I)

Se întâmpla pe 18 august 2015. 

Un canadian cu sânge de moldovean îmi propune să mergem la Campionatul European din Franţa, că cică avem unde sta şi trebuie să vedem un meci de la EURO, că România, că paranoia. Și ca orice moldoveni care se respecta am zis să-i dăm o fugă și pe litoralul Coastei de Azur, că fără mare, e ca și cum ai plăti impozitele în Moldova.

Toate şi frumoase, doar că peste o perioadă, canadianul zis Dumitru Erhan, sau mai pe românește Dmitrii şi-a amintit că are examene în perioada EURO.

Ei şi de la câteva orașe franceze pana la un mini-voaiaj prin 4 ţări nu-i decât o aruncătură de “la baguette”.

Iniţial trebuia să ajungem doar în Franţa pentru EURO, însă ne-am pomenit să lipim patru-cinci ţări, 10 oraşe de vizitat şi 6500 de km tur-retur. 

Frumos, bella, jolie sau hrrrr nu?

Am început să căutăm bilete, chestii-trestii, gazde prin fiecare oraş şi alte mărunțișuri mari, ca de fapt și oamenii ce ne-au adăpostit.

Una peste alta aveam un an pentru organizarea trip-ului. Aşadar cam aşa arăta umila noastră aventură.

1. 9 IULIE: Iaşi - Milano 

2. 10 IULIE: Milano - San Remo

3. 11 IULIE: San Remo - Nice

4. 13 IULIE: Nice - Lyon

5. 14 IULIE: Lyon - Paris

6. 17 IULIE: Paris - Bruxelles

7. 17 IULIE: Bruxelles - Gent

8. 18 IULIE: Gent - Brugges

9. 19 IULIE: Brugges - Amsterdam

10. 21 IULIE: Amsterdam - Eindhoven

Ei şi una peste alta a revenit canadianul acasă în iulie, iar pe 8 am plecat spre Iaşi cu prieteniii noştri, Roma, Violeta - Nicoleta, Doina şi Tim.

Partea I – Iași, sau ce frumos e Palatul Culturii de la terasa

Am plecat spre Iaşi pe la 6 dimineaţă. Cafea, bere, voie bună şi multă muzică.


(Dmitrii intonează imnul de stat al Canadei pe melodia trupei Zdob şi Zdub)


(Mai târziu, berea moldovenească de calitate a început să-şi facă efectul)

Ajunşi la câţiva km de vama noastră am întâmpinat un rând de vreo 35 de maşini. Atunci am decis să pătrundem în lumea fantastică a lui Дикий Дима. Trebuie să recunosc că este un hrapăr dă valoare.

Din toate operele sale am ales ton de apel această sonată uşurică de iulie. Light-motivul piesei este: Не говори! Молчи!


După un astfel de moment artistic, am avut un dialog constructiv la vamă atât cu moldovenii, cât şi cu românii, care tot ne cereau extrase de carduri. În fine, nu mai contează. Iaaaaaşi!!!

Iaşi-ul e frumuşel, cam ca tipa aia grasa dintr-o gașcă formată exclusiv din băieţi. 

Palatul Culturii: scump. Şi ținând cont de bugetul mic pe care ni l-am impus, am ajuns la concluzia că view-ul de la terasa Mall-ului (a doua și ultima atracție din capitala moldavă) este mult mai sexy decât să pierdem timpul în acest Palat.


(Alde rebeata la Iaşi)


(De fapt în realiatate, noi arătăm altfel)

Nu prea am văzut să se ţină renovarea de el, pentru că deja cade tencuiala. Important este faptul ca e un oraş curăţel şi plăcut (comparativ cu Telecentru).

  

(Alde poze cu marele Palat al Culturii)
                                                   

La o terasă am încercat berea Silva brună. Dacă vreţi să gustaţi o bere care mai mult se mănâncă, dar nu se bea,v-o recomand. La Silva brună ai nevoie de altă de bere ca "zakuscă". Altfel nu se poate. 


(La licoarea numită Silva Brună ai nevoie să miroşi ceva ca după 50 de grame)

Lângă magnifica terasă am găsit şi un mega cinematograf. E tare de tot. Doar că nu am avut prea mult timp să vizionăm cel puţin unul din cele patru block-bustere ale săptămânii.


(Până şi acum regret că nu am avut mai mult timp să privim un film ca lumea în Iaşi)

Am trecut şi prin parc unde am văzut Teiul lui Eminescu. Trebuie să recunosc, acolo lângă pom se simţea o vibraţie aparte. 


(Celebrul pom)


(Alde "pepperoni" prin Iaşi)

După, am mers la Casa Vânătorului. Probabil, cel mai bun local din Iaşi. O terasă mare, plină-ochi şi bere cât şi mâncare foarte bună.



(Cam aici se rupe filmul. Vestita bere la metru)


(Roma şi Violeta-Nicoleta. Ce sweet!)

Marele chin a durat cam vreo 3 ore. La culcare am mers relativ devreme, pentru că a doua zi ne despărţeam de prietenii noştri şi rămâneam doar în doi cu Dima, cu toate că pe parcurs a apărut şi Cătălin, dar despre asta în postarea următoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu