Bătălia Portarilor: o mare provocare pentru jurnaliștii sportivi

Se pare că turneul fondat de Adrian Bogdan va de veni o tradiție. În acest an organizatorii au dat frâu liber tuturor amatorilor balonului rotund. O minge, două porți, doi portari un singur învingător!

Slogan simțit pe propria piele. O provocare pentru mine și pentru colegul meu Sergiu Carauș. Odată ce am pășit pe iarba artificială în tricoul turneului, simțeam cum îmi vibrează sufletul. A venit și tragerea la sorți care a fost norocoasă pentru mine.
Coșelev vs. Sîtnic un duel în care eram out-sider și nicidecum un participant de la care se aștepta cucerirea ”farfuriei”.

Am mizat mult pe șut și mai puțin pe ”mănuși”. La 3-4 eram obligat să înscriu și am decis să o fac cu ”cap”. Anterior șutam sau la voia întâmplării sau instinctiv. Lovitura a fost bună și am mers în prelungiri. Adversarul meu ratase, iar mie îmi rămânea să marchez pentru a merge mai departe.

Imediat în memorie mi-a fulgerat finala Ligii din acest an și parcă simțeam deja că sunt pierdut. Îl învinuiam pe Robben aproape tot finalul de sezon pentru că anume el a ratat în meciul decisiv un penalty și nu a nimerit cadrul porții din 2 metri.

La Bătălia Portarilor mi-am schimbat părerea despre astfel de momente în orice meci, în orice competiție. Factorul presiunii nu-l poți anticipa, controla sau elimina. Este valul pe care te lași dus spre prăpastie sau invers spre victorie. Depinde cum îți este norocul.

Deși am fost eliminat din primă fază, am părăsit terenul cu capul sus, pentru că am fost mulțumit de prestația mea și nu mi-am dezamăgit colegii.

Apropo mersi tuturor celor care m-au susținut!!!

Poze : Radu Lisița
P.S. : Radu, la anul te așteptăm alături de Sergiu la Bătălie!!!