Setea de fotbal nu poate fi potolită. Asta am înțeles de ceva vreme. Dacă nu joc fotbal, înseamnă că trebuie să privesc. Dacă nu e nimic în direct, revăd o finală. Dacă nu am chef, încep să răscolesc istoria.
Astfel mi-a venit ideea să scriu despre fiecare ediție a Campionatului Mondial în parte. Să fac o investigație și să aflu tot ce se poate despre cea mai importantă competiție de pe glob.
Trofeul CM, are o istorie extrem de interesantă, despre care cu siguranță voi scrie câte ceva în alt post. A fost ”făurită” de francezul Abel Lafleur și belgianul John Langenus, cel din urmă avea să arbitreze marea finală.
Cine erau favoriții primului turneu? Desigur gazda: Uruguay. Sud-americanii, câștigători ai ultimelor 2 ediții ale Jocurilor Olimpice, erau nevoiți să cucerească Cupa pentru a demonstra că nu au rivali în sportul care devenea mai popular cu fiecare minut.
Cele 13 naționale au fost împărțite în 4 grupe: 3 câte 3 echipe și o grupă de 4 selecționate. Așa cum nu existau preliminarii, fiecare grupă avea câte un cap de serie. Tragerile la sorți au avut loc imediat după ce toate echipele au ajuns la Montevideo.
Primul meci jucat din istoria CM s-a disputat pe 13 iulie 1930. Franța a învins Mexic cu 4 la 1, iar Lucient Laurent a reușit primul gol din istoria CM. Primul hat-trick a fost trecut în contul americanului Bert Patenaude, SUA învingând cu 3 la 0 Paraguay. Ambii fotbaliști au fost dați uitării, din păcate.
România a reușit o victorie în grupă, 3 la 1 cu Peru, însă nu s-a calificat în play-off, deoarece a fost umilită cu 4 la 0 de țara gazdă. Alături de Uruguay în semifinale s-au mai calificat: SUA, Argentina și Iugoslavia. Ambele semifinale s-au încheiat cu același scor: Argentina a eliminat SUA, iar Uruguay a trimis-o acasă pe Iugoslavia.
Așa cum partida pentru locul 3 nu a avut loc, se zvonește că naționalele SUA și Iugoslaviei au primit câte o medalie de bronz și atât.
În marea finală, pe 30 iulie, în fața a 92.000 de spectatori, pe un teren care era mai mult nisip decât iarbă,
Uruguay a învins cu 4 la 2, deși pierdea la pauză cu 2 la 1 și a devenit prima campioană mondială din istorie. Dorado a deschis scorul, Cea a egalat pentru 2 la 2 în repriza secundă. Iriarte a marcat pentru 3 la 2 cu un șut de la 30 de metri pe care garantez: nu l-ar fi parat nici un portar din zilele noastre, iar Castro a stabilit scorul final. Probabil vă întrebați cine e fotbalistul fără o mână din marea finală.
Hector Castro este jucătorul care a închis finala. El și-a pierdut jumătate de braț într-un accident suferit în copilărie, însă asta nu l-a oprit să marcheze într-o finală de CM. Acum nu mai vezi așa ceva. Păcat!!!
Argentinienii s-au consolat cu golgheterul lor. Guillermo Stabile marcat de 8 ori devenind prima Gheată de Aur.
Per total la CM-1930 s-au marcat 70 de goluri în 18 meciuri. La final vă prezint mingea cu care s-a jucat.
Din câte se vede, nu este Adidas, nu are diferite, tehnologii sau culori. Pe atunci fotbalul nu se judeca pe ghete, mingi sau echipamente. Existau alte valori care erau mai presus, decât o coafură, o simulare. Fotbalul era pur, iar politica nu se putea ”băga” în esența jocului. Probabil cel mai curat CM din întreaga istorie.
Astfel mi-a venit ideea să scriu despre fiecare ediție a Campionatului Mondial în parte. Să fac o investigație și să aflu tot ce se poate despre cea mai importantă competiție de pe glob.
Prima ediție a Campionatului Mondial
Uruguay 1930
Un turneu de neuitat cu un marcator fără un braț în marea finală
WORLD CUP OFFICIAL POSTER 1930
Mai multe țări din Europa și-au dorit să organizeze primul CM, dar onoarea le-a revenit celor din Uruguay. De ce? Spre deosebire de Olanda, Spania, Suedia și Italia, Uruguay era gata să achite toate cheltuielile echipelor participante la turneu sau cu alte cuvinte și-au cumpărat dreptul de a găzdui competiția. Decizia finală a fost luată în 1929, iar arhitectul Juan Antonio Scasso a avut la dispoziție dor un an să construiască stadionul Centenario, pe care urmau să se dispute meciurile.
La primul ediție a CM, au participat 13 naționale: 7 din America de Sud, 2 din America de Nord și 4 din Europa, printre care și (Atenție!!!) naționala României, care a fost selectată personal de Regele Carol al II-lea. ”Selecționerul” Carol, din câte am verificat, nu era mare fan al fotbalului, dar anume el a ales 15 jucători care au reprezentat ”tricolorul”.
Președintele FIFA de atunci, Jules Rimet a traversat Atlanticul la bordul aceleiași nave cu naționalele, României, Franței și Belgiei. Mai important, însă este că avea cu el ceva de neprețuit. Ceva care cântărea 4 kg și urma să aibă parte de aventuri vrute și nevrute.
Cine erau favoriții primului turneu? Desigur gazda: Uruguay. Sud-americanii, câștigători ai ultimelor 2 ediții ale Jocurilor Olimpice, erau nevoiți să cucerească Cupa pentru a demonstra că nu au rivali în sportul care devenea mai popular cu fiecare minut.
Cele 13 naționale au fost împărțite în 4 grupe: 3 câte 3 echipe și o grupă de 4 selecționate. Așa cum nu existau preliminarii, fiecare grupă avea câte un cap de serie. Tragerile la sorți au avut loc imediat după ce toate echipele au ajuns la Montevideo.
Grupa A: Argentina, Chile, Franța, Mexic.
Grupa B: Brazilia, Iugoslavia, Bolivia.
Grupa C: Uruguay, România, Peru.
Grupa D: USA, Paraguay, Belgia.
Primul meci jucat din istoria CM s-a disputat pe 13 iulie 1930. Franța a învins Mexic cu 4 la 1, iar Lucient Laurent a reușit primul gol din istoria CM. Primul hat-trick a fost trecut în contul americanului Bert Patenaude, SUA învingând cu 3 la 0 Paraguay. Ambii fotbaliști au fost dați uitării, din păcate.
România a reușit o victorie în grupă, 3 la 1 cu Peru, însă nu s-a calificat în play-off, deoarece a fost umilită cu 4 la 0 de țara gazdă. Alături de Uruguay în semifinale s-au mai calificat: SUA, Argentina și Iugoslavia. Ambele semifinale s-au încheiat cu același scor: Argentina a eliminat SUA, iar Uruguay a trimis-o acasă pe Iugoslavia.
Așa cum partida pentru locul 3 nu a avut loc, se zvonește că naționalele SUA și Iugoslaviei au primit câte o medalie de bronz și atât.
În marea finală, pe 30 iulie, în fața a 92.000 de spectatori, pe un teren care era mai mult nisip decât iarbă,
Uruguay a învins cu 4 la 2, deși pierdea la pauză cu 2 la 1 și a devenit prima campioană mondială din istorie. Dorado a deschis scorul, Cea a egalat pentru 2 la 2 în repriza secundă. Iriarte a marcat pentru 3 la 2 cu un șut de la 30 de metri pe care garantez: nu l-ar fi parat nici un portar din zilele noastre, iar Castro a stabilit scorul final. Probabil vă întrebați cine e fotbalistul fără o mână din marea finală.
Hector Castro este jucătorul care a închis finala. El și-a pierdut jumătate de braț într-un accident suferit în copilărie, însă asta nu l-a oprit să marcheze într-o finală de CM. Acum nu mai vezi așa ceva. Păcat!!!
Argentinienii s-au consolat cu golgheterul lor. Guillermo Stabile marcat de 8 ori devenind prima Gheată de Aur.
Per total la CM-1930 s-au marcat 70 de goluri în 18 meciuri. La final vă prezint mingea cu care s-a jucat.
Mingea “T-Model”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu