Când s-a tras la sorţi play-off-ul Ligii Campionilor şi Steaua a picat cu City era clar ce va urma. Însă, fraţilor, nici chiar aşa. Dar toate pe rând.
Bilete la case au fost şi în ziua meciului, însă Arena Naţională nu a fost plină cum mi-aş fi dorit: sub 45 de mii de spectatori.
Primele clipe pentru mine în noul sezon al Ligii au fost cu adevărat de vis. Imnul, atmosferă, jucători de milioane la câţiva metri.
După fluierul de start a început dezastrul. "Vă rugăm să îmbrăcaţi tricourile speciale amplasate sub scaune", a fost mesajul crainicului stadionului. Trebuia să fie o coregrafie superbă. Fiind jos am avut impresia că pe toată tribuna era scris "Steaua Bucureşit" pe coregrafie. Asta până nu am văzut postarea lui Costin Ştucan de pe facebook.
(Într-un cuvânt: PISDEŢ. După o astfel de manevră, unele echipe s-ar desfiinţa)
Umilinţă e puţin spus. Fanii, dacă îi pot numi aşa, că mai degrabă au fost simpli spectatori, au îmbrăcat toţi ca unul tricourile pentru mega-coregrafie. Câteva mii de aşa-zişi "stelişti" au afişat mesajul "Doar Dinamo Bucureşti". Un sabotaj pur şi simplu epic din partea dinamoviştilor. Atât de epic a fost încât acest gest a făcut înconjurul presei internaţionale, într-un timp record.
(Un infografic drăguţ din partea Eurosport)
Însă, aşa este când nu ai galerii. O echipă fără galerie este ca un bărbat fără coaie. Ceea ce s-a întâmplat în tribună, Steaua şi toată conducerea, o merită din plin. Am mai fost la un meci de-al Stelei acum doi ani. Întâlnea Dinamo Kiev în grupele Europa League. A luat 2-0 şi a ratat calificarea în primăvara europeană. Atunci a fost prezentă o singură galerie a "roş-albaştrilor", însă tot meciul au creat atmosferă. La meciul cu City erau porţiuni de câte 15 minute în care un stadion de peste 44 de mii de oameni tăceau. Dacă trăgeai un pârţ răsuna tot stadionul. Incredibil.
După, cei de la Times New Roman au rezumat umilinţa şi mai bine:
Umilință totală! După ce le-au ținut coregrafia, steliștii le-au și ținut-o dinamoviștilor la pisoar
”La pauza meciului am mers la toaletă și imediat ce am ajuns în fața pisoarului am auzit pe cineva «Șefu, șefu, lasă-mă pe mine să ți-o țin! Hai, te rog eu mult, șefu!»”, a povestit un dinamovist. ”Și nu era doar unul singur care voia să mi-o țină, ci vreo zece, efectiv s-au călcat în picioare care să mi-o țină la pisoar.”
Deși se aștepta la final să i se ceară măcar o țigară, dinamovistul a fost plăcut surprins de steliști. ”Nu mi-au cerut absolut nimic”, a spus acesta. ”Imediat după ce am terminat, mi-a scuturat-o fin, a pupat-o și i-a dat drumul înapoi în pantaloni.”
(Băiatul la al cincilea meci de UCL din cariera sa de jurnalist)
Trecem la meci. Chiar la începutul partidei Stanciu a trimis un şut bun de la 20 de metri şi chiar am sperat că există o şansă. Dar, treptat mi-am dat seama că nu există nimic.
Aguero, două penalty-uri ratate. În minutul 22 putea fi 3 la 0, iar la sfârşit cel puţin 7 la 0, aşa că Steaua a scăpat ieftin.
(La pauză şansele Stelei de a marca cel puţin un gol au prins conturul lunii, adică ZERO)
Aşa e când şase oameni nu fac marcaj. Aşa se întâmplă când ajungi în 18 metri distanţă de poartă şi nu ştii ce să faci cu mingea.
(City nu a fost atât de bună, cum o arată scorul. Steaua a fost penibilă.)
E bine că s-a terminat cu 5 la 0, pentru că s-a legat perfect cu piesa ruşilor de la Чайф - Аргентина-Ямайка - 5:0.
În rest Bucureştiul pute până la inadmisibil. Rahat de câine la fiecare 30 de metri şi, respectiv, mireasmă extraordinară mixată cu pişat.
(O simplă "bortă" în apropiere de Bulevardul Unirii)
(Dâmputneviţa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu