Campionate Mondiale

joi, 13 octombrie 2016

Gaura fără de fund în care se îndreaptă fotbalul moldovenesc

Niciodată. Niciodată Moldova nu a început o campanie preliminară pentru un turneu final al mondialului cu o victorie. În 2010 am debutat cu o victorie în faţa Finlandei, scor 2-0, la Chişinău în preliminariile EURO 2012.

Aşa că era destul de clar că nu avem cum să spargem gheaţa în deplasare cu Ţara Galilor. 0-4. Tăt normal.

Însă speranţele au fost destul de mari pe 6 octombrie. Acasă cu Serbia şi 7 minute de start foarte şi foarte bune cu vedetele de milioane ale lui Muslin. A jucat bine naţionala. Aşa cum nu a mai făcut-o de ani buni. 

După aia totul s-a dus de râpă. Şi nu vorbesc aici de gafa lui Epureanu, la care revenim mai târziu. 

Am auzit precum că în acele 7 minute ai noştri au fost numiţi în glumă "brazilieni în roşu". Optimism, nu alta. Dar nu am auzit ce se spunea despre acei "brazilieni" în roşu după minutul 7. 

Mulţi spun că după s-a rupt filmul, că nu ne mai ajunge forţă fizică, că e vorba de mentalitate. Adevărul este că jucătorii noştri s-au aruncat orbeşte în atac încă din primele minute, iar sârbii au fost surprinşi de această abordare a debutului partidei. 

S-a terminat benzina "brazilienilor în roşu", iar Sandu Epureanu a tras frâna de mână. Minutul 19, gol Serbia, după o greşeală ca în curtea şcolii a căpitanului aflat la meciul cu numărul 75 la naţională. 

De ce? Cum a fost posibil? Parcă nu duce lipsă de experienţă şi nici de concentrare? Atunci care a fost problema? O lăsăm pe mâna factorului uman. Că fiecare greşeşte şi că se mai întâmplă. Da, dar asta nu schimbă faptul că el rămâne de vină, iar că şi-a asumat vina pentru acel gol nu schimbă rezultatul ecuaţiei.

Beleaua e mai mare pentru că fotbaliştilor noştri de parcă le-ar fi tăiat aerul după acest gol încasat. Nu le înţeleg atitudinea. 1-0 pe teren propriu. Nu este pentru prima dată când selecţionata se află în această ipostază. Ba mai mult. De câte ori s-a întâmplat asta trebuia să se tragă nişte concluzii. 

Băi, suntem conduşi: ce facem mai departe, cum reacţionăm? Sunt sigur că după un gol încasat acasă, niciunul dintre cei 11 "brazilieni în roşu" nu ştiu răspunsul la aceste întrebări. 

A fost previzibil că vom mai încasa. 0-3. 7 goluri în două meciuri. 

Conferinţa de presă înainte de meciul cu Irlanda. Selecţionerul Igor Dobrovolskii anunţă că la echipă a apărut o cârtiţă, un şobolan sau aşa cum s-a exprimat dumnealui "o krîsă".

Cineva dintre fotbalişti şi-a permis să critice evoluţia cuiva din meciul cu Serbia. Ba mai mult, a scos asta în afară. Deci nu este destul că vine cineva la naţională şi nu face nimic, dar încă şi bate capul în dodii.

Mulţi se întreabă cine ar putea fi. Ilie Cebanu, Alexandru Gaţcan, Alexandru Epureanu, Igor Armaş şi Victor Golovatenco, niciunul dintre ei. Este un cerc de veterani dacă vreţi, cu relaţii de prietenie pe care cineva şi le-ar dori să le aibă.

Cine eşti tu băi să critici? Eşti cumva jucător la Barca, Real sau Bayern? Coboară cu picioarele pe pământ.

Este un "pijon", care ajunge la naţională adus cu forţa sau împins pe uşa din dos. O dată ajuns acolo se dă mare şi tare. Mult nu trebuie să aşteptăm pentru a afla cine este. Vom trage concluzii după lotul convocat pentru meciul cu Georgia. 

Aşadar Moldova - Irlanda. Mulţi zic că "tricolorii" nu au jucat mai rău decât irlandezii şi că ăia au avut noroc. Mă întreb ce meci au privit. Defensivă varză. Mingea trece printre şase jucători din apărare şi ajunge în spatele lui Calancea. 

Unde aţi văzut voi egalitate? 

La faptul că la pauză a fost 1-1. Am marcat gol pentru că irlandezii ne presau rău de tot. Nu zic că nu e bine că am marcat. Am ajuns să ne bucurăm la goluri (de victorii nici nu mai vorbesc) ca naţionalele din San Marino sau Liechtenstein, de care o dată râdeam.

Din 180 de minute jucate în două meciuri am evoluat bine doar 7, care îmi vor rămâne în memorie drept "cele 7 minute ale brazilienilor în roşu".

Concluzia este una simplă. 3 meciuri, 3 înfrângeri, 10 goluri încasate şi 1 marcat. Şi meciul cu Georgia nu va fi altfel. 

Ioniţă, Armaş, Dedov şi Cojocari nu vor fi la Tbilisi, iar Moldova va întâlni o Georgie care a scos un punct la Cardiff, acolo unde noi am luat 4 goluri, şi o echipă cu care Irlanda s-a chinuit acasă, scor 1-0.

Încheiem anul cu o înfrângere. 

Acum mulţi o să sară cu întrebări. Că cică la criticat suntem buni toţi, dar nimeni nu vine cu soluţii.

Eu nu am soluţii. eu am propuneri. Aceasta este valoarea jucătorilor. Trebuie să ne resemnăm cu asta. Să băgăm autocarul în poartă şi să muncim să nu luăm mai mult de două pe meci. 

Antrenorul nu are nicio treabă. Cât nu s-ar chinui un antrenor şi cât de strălucit nu ar fi, Moldova nu va va juca mai bine.

Am băgat autocarul în poartă şi schimbăm generaţia. 

Nu investim bani masivi în prima echipă, ci injectăm toţi banii în şcolile de copii. 

Să se facă selecţia obiectiv. Să nu vină un barosan de părinte pe X6 şi să-i spună antrenorului că copilul lui vrea să joace atacant, asta chiar dacă odrasla lui nu are calităţile necesare. 

Cu cât mai devreme vom înţelege acest lucru, cu atât mai rapi se va produce schimbul de generaţii şi cu atât mai rapid ne vom screme să ieşim din gaura fără fund în care tot ne cufundăm de ceva timp.

Sau vi se pare că jucătorii Islandei sau Albaniei costau pe piaţa transferurilor tot atât cât costau înainte de EURO? Şi să nu-mi spuneţi că Islanda şi Albania nu pot fi comparate cu Moldova.

De mici, viitorii fotbalişti trebuie motivaţi şi schimbaţi din punct de vedere al mentalităţii. 

Cei de la U21 o iau cu 3-2 din partea Maltei. Peste câţiva ani şi naţionala mare va îngenunchea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu