Curajul este contagios, afirmă Julian Assange... Mergem pe mâna lui: restul nu mai contează...
Le luăm pe toate de la un capăt. Sensibilele... sau care pretind a fi sensibile: vor toată atenția din lume. Vor să uiți de toate celelalte treburi, principii sau prieteni. ”Zaya, mi s-a rupt o unghie, ce să fac? Nu vrei să mi-o lipești? Zay: mă dor picioarele. Poate un masaj?”. Pentru astfel de podoabe tre să renunți la multe pentru a pretinde a fi fericit. Dacă ești gata pentru așa ceva: succes. Nu o să dureze mult până o să-ți dai seama că cei 3 ani de masaj și petale de trandafiri, au fost în zadar, pentru că prima-dona și-a găsit un maseor mai bun pentru tălpile ei de neatins... pentru unii. Ele nu vor altceva decât lumina reflectoarelor asupra lor și nimic mai mul, iar cum găsesc un ”bec” mai puternic, imediat uită de ghici cine? De tine prostule.
Simple. Cred că nu trebuie multe explicații. Chiar dacă ești legat de inel, sau ești într-o relație de mai mult timp, nu o să ratezi marea șansă să tragi un pole position timp de 15 minute, într-un local, cameră sau covor. Ține cel mult 2 ore, iar a doua zi uită și ea de tine și tu de ea. Cum spunea Al Pacino în Parfum de Femeie:
Women! What can you say? Who made 'em? God must have been a fuckin' genius. The hair... They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls... just wanted to go to sleep forever? Or lips... and when they touched, yours were like... that first swallow of wine... after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don't care if they're Greek columns... or secondhand Steinways. What's between 'em... passport to heaven. I need a drink. Yes, Mr Sims, there's only two syllables in this whole wide world worth hearing: pussy.
Cam despre asta merge vorba la capitolul simple.
Mergem mai departe. Glamuroasele. OOOOO Daaaa!!! Astea sunt mai rele decât simplele. Astea sunt ca lipitorile. Să presupunem că mergi într-un local mega-pafos. Ești pe fază, vrei să ai parte de ceva distracție în această noapte. Dar... Până a ajunge acolo trebuie să scoți din buzunar ceva copeici, pentru Martini, Jack și alte treburi pentru botexul din toate locurile posibile din manechinul de alături. Comparația nu este potrivită. Probabil. Și totuși: este ca și cum ai plăti o prostituată, doar că în loc de bani îi oferi băuturi și pafos, pe care doar ele îl înțeleg. Dacă ai mai apărut și pe la TV, în general ai o misiune ușoară spre cutia Pandorei. Care până la urmă din pafos rămâne doar cutia, Pandora s-ar dizolva în prostia botexului.
Continuăm. Cele care nu știi ce-i cu ele. Nici măcar nu-ți închipui ce vor. Nici măcar ele nu știu ce vor. Genul de radio cu o singură melodie: nu e Rolling Stones sau The Beatles. E un fel de Skrillex cu fustă mini. La un moment dat vrea să desfacă lumea în 18, peste o secundă bagă capul în pământ ca struțul și fuge acasă sub plapuma mămicăi să-i explice: ce-i asta viață și de ce destinul este atât de crud cu ea. Un fel de Emo, doar că progresul în acest capitol e trecut prin multe alte stiluri, alde got-trans-maniaco-incredibilo-nu știu - ce-i cu viața mea și ce vreau de la ea. E complicat cu ele, dar pentru aceste specimene e un singur pas spre glamuroase sau simple. N-au nicio șansă spre sensibile, pentru că nu au auzit de Al Pacino.
Și iată că ajungem la iubirea vieții tale. Ea este idealul pe care credeai că vei ajunge la adânci bătrâneți. Dar...
Nu este chiar așa. După 3 ani de relație sau maxim 5, începi să te plictisești sau ea începe să înțeleagă că o să găsească ca tine o tonă: în carne și oase. Ceea ce nu este chiar așa!!! După 3 ani de relație, sunt atâtea amintiri încât atunci când te atingi de altcineva există acel ceva care te trăsnește peste tâmplă și te îndoaie în două. E dificil? Da! E de durată? Da! Este genul de vin care vrei să-și piardă gustul, dar el nu și-l pierde și nici nu se va dizolvă. Ei acum există o mică, mare, problemă, ori spargi sticla, ori faci greșeala cea mai mare din viața ta și o bagi în vene până la ultima picătură. Bine, dacă cu prima variantă e totul clar, atunci cu cu a doua (sfatul meu), mai bine let it go. Consolează-te că va fi mai bine. Nu trebuie să ai remușcări că a fost bine sau rău. Trebuie să treci peste. De obicei prietenii te ajută. Asta dacă îi ai și ei sunt anume cei care te vor lovi cu realitatea în tâmplă.
Bine. mai sunt și al șaselea tip. Celea cu care într-adevăr îți petreci restul vieții. Excepția din soarta fiecăruia. Mai cu noroc, sau fără. Mai cu dorință sau fără. Ești împlinit sau ești nevoit să fii împlinit. Apare un omuleț cu doi ochi care te face cel mai slab gândac de pe pământ și vrei să trăiești pentru el, nu pentru ea. Asta în cazul cel mai tragic.
E fericit acel, care își dă suflarea pentru EA și acel EL care vă leagă într-un tot comun. Încă o excepție de altfel.
Până la acestă etapă vă doresc tuturor să le îngenuncheați pe cele sensibile, să împărțiți patul în fiecare noapte cu cele doar pentru 2 ore, să le puneți la punct pe cele glamuroase cu tot cu botex, să le deschideți parantezele celor așa numite ”nu știu ce-i cu ele” și să vă găsiți liniștea în aceeași poză cu dragostea de altă dată. Dar până la urmă să nu ezitați să vă încrucișați soarta cu cea care v-a cucerit cu o privire aruncată spre pantalonii murdari, sau spre cea cu un zâmbet de înger chiar dacă el a durat mai puțin de o secundă, cu cea care te-a îmbătat cu parfumul de primăvară sau cu cea care nu ezită să-ți fie alături ca o prietenă devotată la bine și la greu atunci, când, restul nu dau doi bani pe tine.
Astea fiind spuse, vă doresc noapte bună....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu