Cu Sheriff e clar. Nu poți obține ceva cu o echipă la care ai adus 14 jucători și ai un antrenor care nu le are de loc cu banca tehnică, cu motivatul jucătorilor și cu doza de ”pafos”care i s-a ridicat după ce a devenit campion al Moldovei și a ajuns ”Из грязи в князи” într-un timp atât de scurt. Sheriff nu avea cum să ajungă în grupe și asta mi-a fost clar după meciul câștigat de tiraspoleni în fața lui FC Costuleni cu 1-0, unde am văzut haos și nici un fel de dorință de a demonstra ceva. Acum urmează valul de migrații și vechea istorioară pe care o știm cu toții și care se repetă an de an.
De Zimbru ce pot să zic, ne-am îmbătat cu apă ”chioară” după dubla manșă cu ȚSKA Sofia. Am fi fost prea naivi să credem că vom ajunge în grupe. Nu a jucat echipa mare lucru, dar Kubarev a tras de jucători și a împins-o până în play-off. Totuși după un 1-0 acasă cu PAOK Salonic, în care Zimbru chiar a jucat cel mai bun meci din acest început de sezon visam la ceva mai mult. Poate balanța calificării înclina spre 20 % șanse de calificare. Nu a fost să fie, iar meciul retur nu cred că mai merită comentat.
Ideea mea este alta. După mult timp Chișinăul a venit la stadion și a creat ceva de care îmi va fi dor și acel ceva se pare că nu îl vom mai vedea curând. (Da, poate sunt prea pesimist.) Acea magie la cele trei meciuri de acasă cu un ȚSKA în comă, un Grodig abia pășind în fotbalul mare și un PAOK care s-a trezit abia la Salonic, ne-au unit la stadionul Zimbru și a ne-a făcut să ne simțim ca la meciurile naționalei. Atmosferă nebună și zece mii de fani susținând Zimbru pe toată durata partidei: nu vezi în fiecare zi. Recunosc că îmi va lipsi acest sentiment.
Acum nu urmează decât să mai așteptăm un an și să sperăm că Zimbru va mai reuși o minune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu