Din 91 încoace, nu am nici un regret. Mersi părinţilor pentru că au crescut un "derbedeu" ca mine şi mai vine unul din spate. Nu regret calea pe care mi-am ales-o în domeniul profesional şi care mai degrabă era imprimată în ADN.
Nu am nici un reproş, nu am nici o ezitare până acum şi nici nu cred că o să am. Viaţa mi-o fac singur şi altfel nu cred că va fi. E penibil să-mi las caracterul şi principiile conduse de altcineva sau de o zeitate, aşa cum dau unii vina pe noroc sau alte chestii ieşite din comun pentru mine.
Timp de un an, din februarie până în februarie, vreau să le mulţumesc celor care mi-au fost alături şi celor care au rămas alături de mine, dar nu au fugit de pe "corăbioară" atunci când a devenit mai greu într-un anumit segment al unui tot comun, care acum a devenit o amintire băgată într-o conserva depozitată undeva de unde nu va fi scoasă vreodată.
Un mare mersi celor mai buni prieteni din lume, care atunci când eram adâncit până la gât în mocirla problemelor, ei mă băgau de tot în ea, pentru ca să găsesc forţă de caracter să ies singur din necazuri şi cu asta îmi dădeau o lecţie de viaţă. De fapt pentru mine, ăştia sunt prietenii adevăraţi.
Nu uit şi de Bayern care mi-a făcut un an de vis şi pe care nu am să mă supăr dacă nu o să ia totul în 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu