Uneori...

Uneori... Baaaa nuuuu. În tot timpul ieși cu pritenii la o halbă de bere, două, trei patru.. nu mai contează. Ieși la fotbal. Te simți minunat. Ești în cercul tău, cel pe care nimeni și niciodată nu poate să-l facă pătrat.

Și totuși... Uneori: evident trecut de 12 sau 00 sau nu mai contează, suna telefonul și de acolo se auzea aproape dormind aproape visând: unde ești? de ce nu m-ai sunat? nu am putut adormi până nu mă m-ai fi sunat tu și etc, etc, etc. Deci nu mai conta că ea dormea binișor de vreo 2 ore și nu știu cum și nu știu ce i s-a ivit să te sune să te întrebe de ce dracu nu ai putut ridica mobilul să-i trimiți un mesaj de noapte bună.

Și de aici începe totul. Că ești un nesuferit, un ipocrit și un nesimțit. Că patul ei e prea rece și că nu are cine să-l încălzească. Nu că nu m-aș pricepe la făcut focul să se simtă ea bine, dar...

Ți se face dor, după o anumită perioadă de astfel de sunete. Când rutina te înghite cu tot cu șireturi îți dai seama că îți lipsesc momentele astea. Scandalurile și cuvintele aruncate, menite să te pună la respect. Dar după 5 halbe de bere ele sună ca niște off-side-uri văzute de pe lună de toți, numai nu de tine.

Uneori ai nevoie de astfel de sunete... Uneori te simți înfometat de acele clipe în care ea te suna și te mixa cu tot cu alcool în niște noțiuni pe care doar ea știa cum să le administreze așa ca să ajungă în spatele golului fenomenal scăldat în bere alături de prieteni și-l făcea să arate ca o panaramă de simulare.

Uneori îți este dor... Dar uneori există doar acum. Atunci nu putea fi un ”uneori” ci doar pentru totdeauna. Atunci exista un tot întreg. Acum există doar un el și o ea care par să tânjească unul după altul dar nici el și nici ea nu vor să se vadă reciproc. Pentru el există un dezgust și doar pentru ea există o frică.

Uneori exista cândva acum... Uneori îți mai amintești de acel el care e la tine în palmă care cândva acum cât mai poate mai gâfâie un ”uneori” mixat cu bere...

Uneori este prea puțin pentru un acum...